„Conferința pentru Securitate de la München, care a avut loc între 14 și 16 februarie 2025, a fost una atipică pentru majoritatea liderilor europeni. Aceștia s-au obișnuit ca majoritatea întâlnirilor politice din Europa să fie un prilej de a număra zilele războiului din Ucraina, crezând, poate, că astfel pot ascunde, măcar în fața cetățenilor europeni, cutremurul geopolitic pe care acest conflict l-a stârnit.”

Această formulă a fost folosită pentru a da impresia că sunt stăpâni pe situație, mai ales având la Casa Albă un aliat ideologic pe măsură în persoana președintelui Joe Biden. Urmărind desfășurarea evenimentelor din cadrul conferinței, devine evident că noua administrație de la Washington i-a luat pe nepregătite pe liderii europeni.

Discursul vicepreședintelui JD Vance a fost un adevărat „duș rece” pentru liderii europeni – un duș al democrației. În mai puțin de 30 de minute, Vance a expus cu luciditate toate problemele cu care se confruntă Europa, exprimându-și îngrijorarea față de derapajele regimurilor democratice europene. Pe un ton relaxat, susținut de proaspăta victorie în alegerile prezidențiale, tânărul Vance a ridicat întrebarea: „Ce s-a întâmplat cu câștigătorii Războiului Rece?”, indicând faptul că aceștia par să se fi pierdut în cadrul Uniunii Europene – o organizație pe care o acuză de folosirea metodelor tipic sovietice de cenzură și intimidare a opoziției politice. Acest lucru arată că administrația Trump, prin JD Vance, nu recunoaște Uniunea Europeană ca moștenitoarea legitimită a națiunilor europene învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial și nici ca o succesoare a câștigătorilor Războiului Rece. De asemenea, aceasta indică faptul că administrația americană nu vede în Uniunea Europeană un partener de discuție legitim, îndreptându-și atenția mai degrabă spre statele națiune.

Prin utilizarea unor termeni militari tipici unui război, Vance subliniază retragerea democrației pe continentul european, aducând drept exemplu cazul extrem al anularii democrației în România. În mod explicit, acesta afirmă că vine pentru „a face o ofertă”, un mesaj dur adresat Uniunii Europene. Care este întâmplător, actuala administrație de la Casa Albă consideră Uniunea Europeană drept un aliat al administrației Biden-Harris, cu care președintele Trump, alături de JD Vance, a purtat un război pentru salvarea spiritului democratic american – un război pe care aceștia l-au câștigat. Vance nu a venit la München pentru a discuta doar despre oprirea unui singur război – cel din Ucraina – ci și pentru a opri un alt război, cel din Bruxelles.

În termeni istorici, pentru  a reliefa gravitatea geopolitică actuală dintre noua administrație Trump și Uniunea Europeană, putem compara situația cu ultimele 100 de metri ai celui de-al Doilea Război Mondial. Uniunea Europeană se află într-o poziție similară cu Imperiul Japoniei în perioada războiului, când, în ciuda înfrângerii  aliatului  de peste ocean , acesta și-a continuat politica auto-distructivă. Astfel, Uniunea Europeană face parte dintr-o axă nedemocratică, anti-civilizațională, pe care Statele Unite au înfruntat-o și învins-o în timpul  alegerilor . Discursul lui Vance este ambivalent, adresându-se atât statelor care își asumă statutul de națiune, cât și celor care au renunțat la acest statut în favoarea unei formule democratice de tip UE.

Răspunsul geopolitic pe care SUA îl pregătește pentru Uniunea Europeană, în cazul în care aceasta nu își ajustează poziția, amintește de tensiunea care a precedat lansarea bombei atomice asupra Japoniei. Cel mai drastic răspuns din partea președintelui Trump nu vine însă prin JD Vance, ci prin secretarul american al apărării, Pete Hegseth. Acesta a dezarmat Uniunea Europeană de protecția  articolului 5 al NATO, avertizând  totodată că întoarcerea la granițele din 2014 ale Ucrainei este irealistă și că aderarea Ucrainei la NATO este imposibil de realizat. Mai mult, presiunile puse pe statele membre NATO pentru a majora cheltuielile pentru apărare nu sunt altceva decât încercări de a neutraliza curajul nebunesc și sinucigaș al unui organism politic care, sub actuala administrație, a rămas rătăcit prin labirinturile Bruxelles-ului.

Declarația clară a Statelor Unite, prin care anunță că Uniunea Europeană nu va fi invitată la masa negocierilor de pace pentru soluționarea conflictului din Ucraina, paralizează efectiv verticalele de putere ale Uniunii Europene. Acestea continuă să-și exprime viziunea prin vocea a cancelariului german Olaf Scholz, care repetă că : membrii NATO sunt uniți și că trebuie să facem front comun împotriva Rusiei. Aceste afirmații denotă faptul că liderii Uniunii Europene nu au luat nici măcar în calcul posibilitatea ca Trump să câștige alegerile, refuzând să accepte noua realitate – aceea că în acest moment, în Casa Albă, există un nou „șerif.

Realitatea este încă greu de acceptat: marile centre de putere ale Uniunii Europene sunt zguduite, incapabile să vadă că au fost luați la pachet cu foștii lor aliați. Fără să înțeleagă pe deplin ce li se întâmplă, liderii europeni  incep să descopere abia de acum  că sunt perdanții unui război purtat peste ocean. Prezența celor doi coloși americani pe teritoriul UE nu este un semn de parteneriat, ci doar un moment de proclamare a victoriei președintelui Trump. Aceștia nu sunt aliați ai noii puteri, ci ai administrației învinse din Statele Unite, iar în logica noului lider de la Casa Albă, perdanții nu primesc a doua șansă. Uniunea Europeană, ca instituție politică, a fost înfrântă. În ochii șerifului de la Washington, ea nu mai merită nici măcar dispreț, ci doar negare. Totuși, Trump este dispus să arate milă – dar nu Uniunii, ci doar statelor-națiune, celor care înțeleg că noua ordine mondială se scrie altfel.

Important este să vedem ce poziție și ce mesaj vor ieși de pe holurile Palatului Cotroceni. România se află acum într-o poziție delicată, prinsă între capriciile unui Occident care nu și-a negociat viitorul pe culoarele diplomației din Ankara, Cairo și Stockholm și care nu a fost atins de suflul rece al Moscovei, ce sfărâmă granițe și spulberă identități culturale. Și în fața unui nou lider care spulberă toate paradigmele, care vede politica externă doar ca pe o unealtă pentru a face America măreață din nou, fără să fie interesat de jocurile de culise și de politicile făcute în vechiul stil monarhic al europenilor.

În acest context, puterile diplomatice ale României trebuie să facă tot posibilul pentru ca Occidentul să nu transforme această țară într-un câmp de război. Ele trebuie să se ridice la înălțimea valorii acestui neam și, acum mai mult ca niciodată, să stea în picioare. Cel care va reuși să ducă această corabie numită România prin furtuna geopolitică generată din vest, ținând cont că estul nu a avut niciodată milă față de noi, istoria îl va aminti ca fiind scutul și protectorul civilizației românești.

România, asemenea unui far într-un ocean de incertitudine, trebuie să rămână ancorată în propria sa identitate și să facă dovada că nu va deveni niciodată piesă de schimb într-un joc geopolitic global care o depășește. Singurul mod de a face acest lucru este prin păstrarea unei singure garanții fundamentale de securitate, și anume securitatea americană, care reprezintă un pilon de neclintit pentru stabilitatea și viitorul național. Istoria cheamă încă o dată România să se ridice și să fie prezentă la marile răscruci ale lumii, acolo unde se scrie viitorul. Este momentul în care țara noastră trebuie să înfrunte provocările unei noi realități geopolitice, să își apere suveranitatea și valorile, și să își asume responsabilitatea în fața unei istorii care nu iartă pe cei care rămân pe margine. În fața unei lumi în schimbare rapidă, România nu poate rămâne neutră sau tăcută; trebuie să își ia locul la masa celor care decid destinul lumii

MINA CIPRIAN ANGHEL

Copyright © Mina Ciprian Anghel 2025

Toate drepturile sunt rezervate. Copierea conținutului de pe acest site este strict interzisă fără acordul autorului sau fără a menționa sursa acestui site.

Cover photo sursa: http://www.nbcnews.com